Scriitoare Madeleine Davidzon este un nume cunoscut deja in lumea
literelor romanesti din Israel. "Al cincelea anotimp", acest al doilea volum de povestiri al autoarei, continua formula narativa a debutului ei in proza, cand se afirmase printr-un stil deja conturat si o tematatica plasata frecvent la interferenta realului cu fantasticul si a cotidianului cu exoticul. Aceste particularitati se regasesc si in volumul de fata si schite, povestiri sau nuvele ale sale cultiva deopotriva elementul straniu sau insolit, realist sau imaginar pentru a delimita o suprafata tematica inconfundabila, urmarita cu mijloace stilistice simple dar ferm stapanite si conduse de cee mai multe ori spre finaluri optimiste.
                    Ceea ce frapeaza in fiecare dintre ele este totala lipsa de ostentatie a autoarei, evitarea melodramei chiar si cand situatiile descrise sunt de un dramatism incontestabil, fapt ce tine probabi de tusa delicata a propriei structura sufletesti, care imprima stilului povestirilor un extraordinar simt al masurii, receptibil nu atat ca obiectivitate distanta cat mai degraba ca o fina intuire a meandrelor critice ale personajelor sale.
                    Ar mai fi de adaugat alternarea prozelor scrise la persoana a treia
cu cele redactate la persoana intaia care tine de aceiasi inzestrare a scriitoarei si care accentueaza sentimentul de sinceritate al confesiunii narative. Intr-o literatura careia de multa vreme i se vesteste cantecul de lebada cum este literatura in romaneste din Israel, aparitia unui nou scriitor dotat cu talent indiscutabil nu poate fi decat imbucuratoare. Madeleine Davidzon se dovedeste - prin cele doua volume de povestiri publicate pana acum - o prozatoare de certa vocatie pentru care literatura este unul din instrumentele de patrundere a semnificatiilor timpului pe care il traim, daca nu cumva instrumentul prin excelenta.