Esther-Elena Tacciu:

                                    Al cincilea anotimp

            Dupa volumul liric "Intrare libera", de confesiuni necontrafacute prin mode si modele, Madeleine Davidsohn s-a consacrat tot mai mult prozei. Titlul recent de mai sus avertizeaza cititorii asupra sensului secret al povestirilor adunate. Daca alcatuirea lumii are patru anotimpuri stiute, al cincilea presupune un mister pe care autoarea, in complicitate cu cititorul, e gata sa-l descopere. Teritoriul acesta nu ni se ofera lesne. Parcurse in graba, povestirile par aidoma multora scrise in Israel. Straturile epice, evocarea trecutului romanesc, noua realitate, traumatica dar captivanta, radacinile europene ale parintilor, imaginile Catastrofei, aluneca muzical si se suprapun memoriei primordiale. In cartea aparuta la Bucuresti, 2003 (Fundatia Culturala Libra), se profileaza umbre de mame si fiice; destinele lor intra in dialog subteran, soptit. Spatiul sufletesc dintre Romania si Israel se umple de nostalgii si amintiri, de coincidente si intalniri miraculoase imaginate de o scriitoare rafinata, printr-o subtilitate invaluitoare. In cele din urma, epica ei capata unduirea dezordinii propice prozei. Epoca ni se semnaleaza prin sirenele razboiului din Golf (1991), dar scrisorile gasite intr-o casa veche israeliana o transfera pe Corina, nou venita din Romania, in tragedia sa intima. Prin metempsihoza, mama ei insasi relateaza catre o prietena (kibutnica si fosta proprietara a casei cumparata de Corina) casnicia ei teribila cu un sot schizofren. Dar si biata fiica sperase sa׀si puna capat singuratatii prin binefacerea unei rude tel-aviviene, care i-l prezinta pe atat de instruitul Marius ("Mesajul"). Crizele lui inspaimantatoare se declanseaza insa curand. Femeile din familia evocata sunt predestinate unor soti schizofreni.
            In "O secunda pana la moarte", surorile gemene, deosebite numai prin coafura, au intre ele taina incercarilor de sinucidere, revelata naratoarei. Convins ca necunoscuta in rochie alba, iesita in balcon din fumurile unei serate, vrea sa se sinucida, acel Eu subtil al prozatoarei o insfaca salvator de poala rochiei. Afla curand ca de fapt, nu ea, ci sora ei geamana a avut numeroase tentative in acest sens. Transplantul cordului de la o frumoasa accidentata o face pe beneficiara amnezica din "Taina inimii" sa-l "recunoasca" pe sotul vaduv al acesteia si sa-si revina din beznele uitarii in acelasi timp. Cand inima bolnava nu mai delireaza, alt sot cardiac, Nelu, isi pierde puterea dragostei. Sandra, profesoara din blocurile bucurestene congelate, va fi invitata in Israelul solar in familia cuplului prieten Sami Tiger, spre a-l ingriji pe batranul tata. Acolo isi da seama cu oroare de dragostea ei las tainuita pentru barbatul inalt, de tip leonin. Un "sarav", vant din desert, semnul focului, al patimii totodata, ii arunca pe cei doi intr-o daruire frenetica. Ca o fantoma palida, tatal iese clatinandu-se din camera sa. Uitand ca e goala, Sandra se repede sa-l echilibreze, dar socul tabloului il ucide pe bietul batran. In fata evidentei, Sandra nu mai are ce cauta in casa Tiger, si-i comunica telefonic sotului neputincios din Bucuresti sosirea apropiata. In "anotimpul al cincilea", al tainei, patrundem in universul Madeleinei Davidsohn prin obiecte si spatii inchise, vechi sau magice. Am vazut casa veche a Corinei, unde se afla scrisorile mamei sale. Un conac din Romania, ruinat, cu zidurile negre, o adaposteste pe cersetoarea Reizel, care-si spune povestea mortilor in razboi. Stapanul "casei grecului", fostul ei sot, si fetita sfarsita in refugiu de foame, Celine, dupa care ramane o rochita albastra de catifea. Sunt umbrele ei nestiute de nimeni. Fericirea lui Reizel este ca eroina-povestitoare ii promite sa ingroape rochia Celinei in Israel. Oglinda magica insoteste vizitele naratoarei la Doris, vecina tanara daruita cu haruri mistice, viziuni in cafea. �n aceeasi oglinda o alta vecina isi regasise sora, suferinda de dromomanie, ratacita pe o strada din apropiere. Simfonia oglinzilor continua. Doris se muta cu casa, iar oglinda, primita in dar de povestitoare, se sparge. Magnetizat de obsesia sotiei, barbatul, intors de curand din strainatate, aduce o alta oglinda, care stie si ea sa iveasca imagini ("Oglinda magica").
            O frumoasa povestire, "Amintindu-ne de Carola", concentreaza atat de omeneasca nevoie de a lasa o amintire, prilej de pomenire a numelui macar, in cazul de fata un ceas cu pendula. Sally are intre vechiturile din magazinul ei de antichitati acest ceas cu un cadran frumos, pe care il vinde Doamnei Carola de la caminul elegant de batrani din apropiere. Ea-i motiveaza achizitia prin nevoia de a-l darui cuiva ca un semn de dragoste. Ii povesteste si despre un cancer pulmonar necrutator care a lovit-o. Vizita facuta de Sally se soldeaza cu vestea funebra despre Carola si recapatarea pendulei, cu incantare daruita de surori, spre a fi reintronata intre aceleasi antichitati. Orasele straine, multinationale, unde se petrec intamplarile, ivesc metempsihoze adverse cu sanctionare morala. Farmacia cu retorte si decorul alchimic al laboratorului in care Omul de zapada, farmacistul, filtrase substantele, a rasarit, foarte plauzibil, din orasul transilvan al copilariei scriitoricesti, in Israel. Tot intr-o farmacie omul devenise, din Levinstein, Levin. Dar copila de altadata i-a retinut numarul de la Auschwitz de pe brat si vestea ׀ atunci ׀ ca a fost arestat pentru omucidere in acel oras. Epicul se clarifica prin identificarea fostului copil si al mai tanarului atunci farmacist. El, Levin, de pe vremuri, trecea in coloana cu stele galbene pe paltoane, "catre o destinatie fatala". In brate strangea un pachet, copilul sugar invelit intr-un sal. L-a intins unui tanar de pe bordura, spectator al coloanei tragice, cu ruga de a-i deveni tata. Drept raspuns, "puiul de jidan" a fost zvarlit pe trotuar, cu sunet sec. Asteptarea razbunarii farmacistului, gratiat in Ungaria, reintors, dureaza un veac, dar farmaciile nu erau multe. Iar cei doi, mai cu seama Levinstein, i-au retinut pe viata chipul lui Sandor. L-a impuscat pe loc, in farmacie. Vaduva sa, in negru, il cauta si-i spune ca baiatul lor sugar s-a nascut bolnav de stomac. Pentru el facea Sandor kilometri, din sat, la toate farmaciile. I-a povestit ca a fost recunoscut, ca stie ca va muri, dar o sa caute medicamentul.
            Dialectica teribila a istoriei stravechi, a urii dintre neamuri, inchisa intr-o ecuatie a destinelor paralele cu intalniri misterioase, fatale. Nu intamplator motto-ul dintr-o carte de Norman Manea (dar de fapt din Malraux) suna asa: "Doar moartea transforma viata in destin". Iar taina cartii scrisa cu intelepciune artistica de Madeleine Davidsohn rezida tocmai in vibratia destinelor, in misterul insusi al existentei.