Pagini literare
                                                    Nr. 1
                                                                2 septembrie 2010


                                       ŞIRAGUL RUPT

                       o schita de Mada Davidsohn

                                  

M-am trezit brusc.

Nu ştiam care să fi fost motivul. În casă era o linişte perfectă.

“Ceasul”, mi-am spus, pendula mea. Întotdeauna puncta trecerea timpului de ani de zile fără odihnă, fără să fi stat vreodată.

Fix, la fiecare jumătate de oră, îşi anunţa prezenţa. Pe mine nu mă deranja Eram obişnuită cu tic-tacul ei. Dar acum, de ce m-am trezit? Nu mi s-a mai întâmplat niciodată.

Poate, totuşi, în subconştient, să fi sesizat bătaia, am încercat să găsesc o explicaţie.

M-am apropiat de ceas şi am atins limba pendulei. Cutia s-a deschis cu zgomot şi un şirag de mărgele colorate a căzut împrăştiind, pe jos, mulţimea bilelor lucitoare. Erau acolo toate nuanţele posibile, iar printre ele şi câteva cenuşi, aproape negre, deosebite de restul culorilor luminoase şi vii.

--Ce-s astea? am întrebat fără să vreau cu voce tare.

Spre surprinderea mea, pendula mi-a răspuns.

“Zilele tale.

--Cum adică zilele mele? m-am minunat eu.

--Toate zilele de când te-ai născut şi până acum. Sunt aici, toţi anii, toate lunile şi săptămânile care au trecut, m-a lămurit pendula!

--E de necrezut, am murmurat atingând mărgelele şi, aproape fără voie, am început să le număr.

--Nu e nevoie, a vorbit din nou pendula, legănându-şi limba. Arată exact vârsta ta de acum.

--Şi de ce atâtea culori  felurite? am mai întrebat

--Oh, ele reprezintă stările tale sufleteşti, felul acelor  zilelor: vesele sau triste, zile de vacanţă, zile obositoare, zile de onomastică, de iubire, de speranţă, sau dezamăgire.

 Toate îşi află corespondenţă în culoare.

--Şi astea cenuşi  aproape negre? am continuat eu să întreb Ce reprezintă ele?.

--Acelea sunt zilele când te-ai aflat în pericol de moarte.

--N-am ştiut niciodată de aceste primejdii, pericole cum le numeşti tu.

--N-ai ştiut. Dar adevărul ai să-l afli acum.. Fiecare are asemenea zile, pe parcursul vieţii. Zile când …să presupunem a trecut o maşină pe lângă tine, gata să te lovească, sau o boală mai serioasă, sau o dezamăgirea care te-a dus cu gândul la final de tragedie. Oh! câte ameninţări… Viaţa, n-aş spune că e foarte simplă. Tu nu crezi ?

--Spune-mi te rog, dacă tot te-ai hotărât să-mi vorbeşti,  să-mi împărtăşeşti  secretele

 De ce niciodată până acum, nu m-a trezit tic-tacul tău? Şi tocmai astăzi m-ai deşteptat în plină noapte.?

Pendula s-a oprit…şi doar în virtutea inerţiei, limba ei s-a mai legănat, o clipă

--Acum a sunat ceasul, mi s-a părut că-i desluşesc cuvintele…

… Şi-am adormit.