1. De cind exista evrei pe teritoriul Romaniei moderne si din ce regiuni au venit ei?
    2.   Oare evreii moderni descind direct din primii evrei stabiliti acolo sau nu exista nici o legatura genealogica cu acestia? De exemplu, am putea stabili de-a lungul secolelor un loc de rezidenta continuu al lor sau acest lant va fi fost intrerupt in timp si, poate, un alt val de imigrari s-a suprapus peste acestia de-a lungul timpului?

            Momentul primei lor asezari in regiunile aflate în Romania de astazi poate fi stabilit  prin studierea imigrarii progresive a evreilor din Palestina si raspindirea lor catre alte tari.

            Dupa izgonirea celor zece triburi si distrugerea Primului Templu, evreii au parasit Palestina si s-au indreptat  spre Babilon si Asiria, unde multi dintre ei au ramas chiar si dupa construirea celui de-al Doilea Templu. Doar o mica parte dintre ei s-a reintors dupa aceea in Palestina. Prima colonizare in masa in afara granitelor  Palestinei s-a desfasurat mai tirziu, o parte dintre evrei migrind catre est, spre India, o alta parte catre nord, spre Armenia si spre tarile de pe malul Marii Negre unde exista un spatiu propice unei activitati comerciale intensa. Multi evrei au plecat spre Roma in perioada in care conflictele interne s-au intensificat din cauza luptelor dintre conducatorii locali, Palestina devenind cu timpul, din ce in ce mai mult o provincie roman?. S-a creat astfel in Roma o colonie evreiasca. Alti evrei s-au indreptat catre centrele comerciale din zona Orientului Apropiat si din Grecia, conform numeroaselor atestari documentare gasite in Talmud si in Midrash, precum si a marturiilor gasite in orasele din nordul si nord-vestul coastei Marii Negre. De asemenea, inscriptiile descoperite dovedesc  prezenta evreilor in spatiul traco - cheronic si in orasele de pe coasta nordica si nord - vestica a Marii Negre: Anapa, Pantkapaion (astazi Kertsch) si Olbia. Si aici ne putem sprijini pe dovezi scrise, cum ar fi relatarile geografului grec Strabo care spune ca nu a existat nici un oras la inceputul primului secol inainte de Christos in care sa nu fi trait evrei; dupa spusele lui Philo Judaeus, conducatorul evreu al ambasadei evreilor in Alexandria in timpul imparatului roman Caligula, evreii pot fi gasi?i locuind "in cele mai nepotrivite golfuri ale Marii Negre". Aceste fapte isi gasesc, de asemenea,  confirmarea in inscriptiile gasite. Dupa distrugerea celui de al Doilea Templu multi evrei au fugit din Palestina, majoritatea indreptindu-se catre Orientul Mijlociu, aproape de tinutul lor sau chiar s-au refugiat in tarile din nord. Restul au devenit sclavi ai romanilor fiind luati de catre acestia si dusi in Italia, la Roma. Nu vom lua aici in considerare diaspora din Egipt si marele ei centru din Alexandria, caci acesta nu face subiectul cercetarii noastre.
Vom vedea a?adar ca chiar inainte de cucerirea si distrugerea Ierusalimului de catre Titus, in secolul I inainte de Christos, in regiunea din vecinatatea Marii Negre si in cea din jurul Dunarii, teritoriu aflat sub cirmuirea dacilor, pina la estuarul Bugului (ora?ul Olbia), zona care includea si teritoriul Romaniei actuale, multi evrei s-au stabilit acolo datorita pamintului fertil si posibilitatilor de a dezvolta comertul. De aici putem trage concluzia ca evreii au locuit in regiuni vecine cu Romania asa cum au povestit apostoli precum Paul, care a avut misiunea de a crestina evreii. El a ajuns in Macedonia pina in Philippi si Salonic si in Grecia pina la Berhoa pentru a stabili acolo primul asezamint crestin din Europa. Istoricul roman Bogdan Petriceicu Hasdeu a afirmat ca au existat evrei in Romania inca din perioada hasmoneana si si-a bazat teoria pe faptul ca a gasit monede evreiesti de pe vremea macabeilor in Hotin, localitate aflata in actuala Basarabie, fapt ce confirma, dupa parerea mea, ca prezenta evreilor in acele timpuri nu poate fi exclusa.
Teritoriile din nordul si nord-vestul Marii Negre, din care faceau parte si Dobrogea si regiunea Deltei Dunarii, erau centre foarte dezvoltate si active in acea vreme. Conform documentelor si inscriptiilor gasite s-a dovedit ca au existat evrei in acele locuri, deci va trebui acum sa verificam de unde au venit ei si in ce perioada si daca nu s-au stabilit pe acele paminturi mai devreme. Multi istorici au ajuns la concluzia ca evreii s-au asezat in teritoriile din jurul Dunarii in timpul perioadei daco-romane. Urmeaza acum o a doua chestiune, cea a stabilirii continuitatii evreilor pe teritoriul Romaniei si de aceea vom incerca sa urmarim linia dezvoltarii lor in aceasta regiune.

            Cind romanii au cucerit Dacia, comerciantii evrei aflati in Imperiul Roman au sosit impreuna cu ace?tia in tara. Acest fapt a fost confirmat de inscriptiile gasite ce dovedesc existenta si prezenta cohortelor ituriene, fapt stabilit chiar de catre  istoricul roman Nicolae Iorga ca "foarte autentic". Prezenta evreilor in aceasta regiune in timpul ocupatiei romane poate fi astfel considerata o evidenta istorica. Romanii au ramas aici pina in anul 270. Dupa aceasta ei au parasit teritoriul din partea stinga a Dunarii si l-au lasat gotilor, raminind pe malul drept al fluviului unde traiau de asemenea si evrei. Romanii au numit acea regiune "Dacia Aureliana" pentru a o diferentia de cea pe care au parasit-o, numita "Dacia Traiana". Este greu de stabilit daca romanii i-au luat pe evrei cu ei cind au plecat sau daca acestia au ramas in continuare pe acele paminturi. Dupa toate probabilitatile o parte a evreilor i-au insotit si au populat "Dacia Aureliana". Pe de alta parte, daca vom considera ca ei nu s-au impotrivit hoardelor barbare indurind suferintele si nevrind sa intre in conflict cu dusmanii, considerind ca situatia altor tari este nesigura ?i trista, putem concluziona ca multi dintre ei au ramas in partea de nord numita "Dacia Traiana" unde au avut relatii foarte bune cu gotii si cu lumea culturala greco-romana unde au fost bine trata?i.

            Putem afirma ca evreii din cealalta parte a Dunarii, din Dacia Aureliana, au trait foarte bine, fiind ocrotiti de impara?ii crestini precum Theodosius I care in anul 379 a ordonat guvernului sau sa opreasca persecutiile impotriva populatiei evreiesti si sa le protejeze templele si casele. De asemenea s-a mai descoperit ca imparatul Iustinian (527-565) a construit in aceasta parte a Dunarii, in Turnu Magurele, alaturi de alte fortarete si o inchisoare - turn pentru evrei, indiciu evident al existentei acestei populatii in acea regiune. De asemenea legile aspre pe care imparatul le-a dat impotriva evreilor indica prezenta lor pe acele teritorii. Putin mai tirziu aflam de persecutia evreilor sub Leon Isaurianul (722), care i-a pus in fata alternativei de a se converti la crestinism sau de a parasi tara. Aceste legi care au pus in pericol existenta evreilor i-au fortat sa emigreze iar multi dintre ei, care nu s-au convertit, s-au refugiat in regiunea din partea cealalta a Dunarii, pe teritoriul Romaniei actuale unde au gasit adapost la hazari, populatie care s-a convertit la iudaism in secolul al VIII-lea. Putem deduce de aici ca evreii au avut o existenta continua in regiunea din jurul Dunarii si pe paminturile din vecinatatea Marii Negre, intarita acum si prin prezenta evreilor hazari. A avut deci loc atunci o imigrare a evreilor din partea dreapta a Dunarii - din regiunea care actualmente apartine Bulgariei - catre partea stinga a Dunarii - teritoriu apartinind acum Romaniei - ducind astfel la cresterea numarului de evrei de acolo, in special in timpul dinastiei lui Asanides (1180). Nu se cunosc prea multe date din acea perioada; abia in secolul al doisprezecelea vom afla de la Beniamin von Tudela, un geograf evreu, despre asezamintele evreiesti din regiunea respectiva. El a gasit cincizeci de familii evreiesti in Macedonia de-a lungul riului Sperchio, conduse de doi patriarhi Iacob si Solomon care traiau in foarte bune relatii cu valahii, de aceea acestia din urma ii numeau pe evrei "frati" (1165 -1173).

            Aceste documente, marturii si indicii ne permit sa tragem concluzia ca evreii au trait si locuit in regiunea daco-romana si valaha, alaturi de localnici, stramosii romanilor de astazi - legatura etnica dintre romanii din sud si cei din nord fiind inca nesfarimata - si ca ei traiesc acolo inca din timpul perioadei cuceririi romane, continuindu-si existenta si mai tirziu in aceste regiuni din apropierea Romaniei actuale si din regiunea aflata linga Dunare. Au existat, cu siguran?a, evrei pe teritoriul Romaniei de azi care au ramas si dupa retragerea romanilor, dar erau si evreii care descindeau din evreii hazari pe care ii gasim dupa retragerea tatarilor din Romania. Ei au fost de asemenea mentionati in documente din anul 1330 in Akkerman (Cetatea Alba) unde se scrie ca au locuit intr-un cartier special construit pentru ei de catre tatari care erau toleranti si care intretineau bune relatii cu evreii. Istoricul roman Prof. Iancu Nistor a declarat: "S-a dovedit ca evreii au trait acolo inca din timpul primei jumatati a secolului al XIV-lea in teritoriul de linga Dunare si in special in regiunea Moldovei." Pentru noi acest fapt este cel mai important deoarece:

    1. Putem stabili cu siguranta ca evreii au avut o existenta neintrerupta in Romania inainte ca alte imigrari ale evreilor din alte tari sa fi avut loc.

    2. Nu putem gresi daca afirmam faptul ca tara de origine de unde acei evrei provin este Palestina, loc de unde au sosit in Dacia, in mare numar, in timpul perioadei romane si unde au ramas si dupa venirea gotilor pe acele teritorii. Stim ca gotii au avut relatii bune cu evreii. Putem considera ca evreii moderni sint descendentii evreilor veniti din Imperiul Bizantin, care au fugit de acolo din cauza persecutiilor, de exemplu evreii hazari refugiati de pe vremea tatarilor.

            Putem conclude acum ca o parte dintre evrei provin din Palestina, o alta parte au venit din Imperiul Bizantin si restul sint de origine hazara, caci din ce alte locuri ar fi putut ei proveni atita timp cit imigrari din alte tari inca nu avusesera loc?

            Ne intoarcem acum atentia asupra perioadei in care imigrarea evreilor dinspre ?arile vecine a inceput in mod spontan datorita belsugului si bogatiei in care se gasea tara, la invitatia boierilor care le-au promis privilegii sau din cauza persecu?iilor suferite. Pe baza documentelor gasite observam ca numarul evreilor din acea regiune s-a marit de la un deceniu la altul, iar datorita cresterii populatiei, ei s-au raspindit si spre localitatile invecinate locurilor unde s-au stabilit initial, traind acolo in grupuri inchise. Acesti evrei nou sositi au devenit nucleul evreilor din vechile colonii de care am vorbit mai sus ?i care au fost asimilati total in masa.

            Putem diferentia doua valuri de noi imigrari evreie?ti: unul dinspre vest din tari  precum Spania, Germania, Ungaria, Polonia si Rusia si celalalt din est, din Bulgaria ?i Turcia.

            Sub domnia lui Ludovic I al Ungariei (1351-1361) multi evrei au migrat catre Moravia si Austria din cauza prigoanei impotriva lor pe care acesta a initiat-o iar evreii aflati pe teritoriul Transilvaniei s-au indreptat, in cea mai mare parte, spre Valahia. In aceasta prima imigrare in masa catre Romania populatia evreiasca a fost bine primita si i s-a oferit adapost. Radu al II-lea (Rudolf) si Dan I au oferit noilor veniti privilegii cu scopul de a-i incuraja in dezvoltarea si renasterea comertului in acea zona. Sulzer a afirmat ca orasul Turnul a fost construit de catre evrei dupa exilul lor din Ungaria si a adaugat ca acest fapt poate fi atestat documentar.

            Citva timp mai tirziu au inceput sa patrunda in Moldova si evrei polonezi, fapt ce a avut o mare influenta in dezvoltarea comertului din zona. Ei au venit in masa in perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) si mai apoi in timpul lui Stefan cel Mare pentru a face afaceri si comert, dar si pentru a se stabili definitiv in Moldova. Un negustor din Vaslui a facut o plingere in 20 septembrie 1525 la domnitorul Stefan al VI-lea pentru ca evreii care conduceau negotul cu vite, precum si comertul de postavuri, piele si ceara ii defavorizeaza pe comerciantii locali si de aceea cere sa li se dea  doar acele drepturi comerciale care le-au fost acordate de catre Stefan cel Mare armenilor, grecilor si evreilor, ca de exemplu doar intermedierea si nu operatiunile de vinzare a caselor etc.

            Cind mai tirziu Principatele au devenit vasale Imperiului Otoman, au inceput sa soseasca evrei din Turcia care s-au stabilit pe teritoriile romanesti si au inceput sa se ocupe cu comertul. In manuscrisul lui Elias Kapsali gasit în 1525 in insula Creta se spune ca domnul valahilor a dat ordin sa fie intemnitati timp de trei zile evreii dintr-o localitate, iar dupa aceasta perioada a cerut ca fiecare dintre ei sa plateasca 1000 de galbeni pentru rascumparare, "…caci de nu, voi scoate ochiul drept al fiecaruia si-i voi face de rusine pe toti fiii lui Israel". La aceasta amenintare evreii au raspuns: “Noi sintem cetateni turci si nu ne veti putea tine pe noi ca pe ni?te sclavi si nici nu va veti putea atinge de averile noastre." Dar domnitorul roman si-a tinut promisiunea si a confiscat averile celor bogati  iar pe cei de la care nu a avut ce lua i-a estropiat.

            In anul 1492 evreii exilati din Spania au fost foarte bine primiti in Turcia unde li s-a dat adapost si, de asemenea, si in Valahia care era vasala Imperiului Otoman. Acei evrei au ramas cunoscuti pina in ziua de astazi sub numele de sefarzi (evrei spanioli) si si-au pastrat traditiile si limba.

            Incepind cu aceasta perioada exista numeroase dovezi si documente despre existenta evreilor în Romania. Intr-o scrisoare oficiala trimisa de Stefan cel Mare voievodului polonez Alexander Jagiello in anul 1498, domnul roman ii scrie acestuia din urma ca ambasadorul Buhusz a platit 1200 de guldeni rascumparare tatarilor care au tinut captiva o doamna nobila poloneza, eliberata din miinile acestora la interventia evreilor. Cronicarul polonez Martin Bielski a scris in anul 1540 despre crestini polonezi care s-au convertit la iudaism pentru a se apara de persecutiile la care i-au supus clericii catolici si care din acest motiv s-au refugiat in Moldova. Mai mult, aflam in anul 1545 despre existenta evreilor in localitatea Chilia Turceasc? si, de asemenea, exista documente din aceeasi perioada despre plingeri facute de evrei catre voievodul polonez ca nu li s-a permis de catre domnitorul Moldovei Petru Rares sa exporte cai turcesti in Polonia si Lituania. Aceste animale reprezentau pe atunci un articol de export foarte pretios, comertul cu cai fiind practicat in exclusivitate de catre negustorii evrei. Mai aflam din documente despre evreul Simon Hannel care s-a ocupat cu comertul de pietre pretioase in anul 1550 in Moldova.

            Aceste documente si marturii istorice ne dau de asemenea dovada existentei evreilor in teritoriile aflate in Romania actuala, dar nu ne spun nimic despre numarul lor si despre aria lor de raspindire. Vom discuta in continuare si despre acest subiect. In Raspunsurile Rabinului Josef Caro, autorul codicelui "Schulchan Aruch" se mentioneaza ca existau evrei in jurul Bucurestiului in anul 1552. De aici putem deduce ca deja in acea perioada ei erau destul de bine reprezentati in teritoriile romanesti. Ca de obicei, ei s-au stabilit intii in orase si de acolo s-au raspindit si spre sate. Vom avea in curind ocazia sa cercetam mai multe documente si acte ce ne vor da indicii despre raspindirea lor in acea regiune. Dar va trebui mai intii sa urmarim lantul prezentei lor continue in tara unde vom gasi evrei ce se afla in pozitii importante, fiind deci  persoane foarte influente, precum Don Josef de Naxos (1566-1590).

            In anii 1570-1572, 1586-1587 vom gasi transportori moldoveni in serviciul evreilor. Agentii evrei incheie contracte de transport cu acestia. In anul 1573 il vom gasi pe un anume Schaja, fiul lui Iosef, secretarul voievodului Alexandru Mircea al Valahiei. Exista de asemenea si un anume Solomon in serviciul lui Petru cel Schiop, voievodul Moldovei de atunci, caruia i s-a cerut plata pentru toate serviciile si despre care istoricii Hurmuzachi si Nicolae Iorga cred ca este vorba despre Solomon Tedeschi. Vom gasi, de asemenea, in Principate evrei in posturi foarte inalte. Acum ne vom referi la documentul de exilare a evreilor dat de Petru  in anul 1579. In 8 ianuarie 1579 el i-a instiintat pe oamenii de afaceri din Lemberg ca in cadrul unui consiliu extraordinar s-a hotarit alungarea evreilor din Moldova din cauza ca  acestia au acaparat intreg comertul din zona. Pe baza acestui document deducem ca trebuie sa fi existat un mare numar de evrei deoarece consiliul nu ar fi dat acest ordin doar pentru numar neinsemnat care locuia acolo.  Si nici nu ar fi fost necesara o instiintare oficiala catre autoritatile din Lemberg. Se pare ca totusi un astfel de exil nu a avut loc, pentru ca il vom gasi pe autorul acestuia in legaturi strinse cu evreii si cu banii lor, si il putem mentiona acum pe Moses, fiul lui Elieser, pe mai sus amintitul Solomon si pe multi altii. Este posibil ca acel edict sa fi fost ignorat, fiindca la scurt timp dupa pronuntarea lui vom gasi din nou in Moldova evrei ce se ocupau cu afacerile si cu comertul. Doar doua decenii mai tirziu, sub domnia printului Mihail Bravu in Muntenia si a voievodului Aron Voda in Moldova au avut loc masacre ale evreilor si ale turcilor, creditorii celor doi domnitori. Sub pretextul ca acestia din urma erau gata sa le plateasca datoriile, evreii si turcii au fost atrasi in palat unde au fost torturati si apoi ucisi.

            Despre dezvoltarea ulterioara a evreilor in secolul al XVII-lea ni s-a povestit de catre un carturar evreu care a trait acolo in acea perioada.

            Josel Salomon Delmedigo ne povesteste ca in timpul calatoriei sale de la Constantinopol in Polonia l-a intilnit la Iasi pe rabinul Salomon Ben Araja din Yemen care traia in acel oras de aproape 40 de ani. Carturarul insusi a locuit in Iasi timp de 11 ani. Putem trage astfel concluzia ca a existat o populatie evreiasca numeroasa in acea regiune, caci in caz contrar un rabin din Yemen nu ar fi venit sa se stabileasca acolo pentru doar citiva evrei. Aflam de asemenea din "Massat Binjamin" a cunoscutului rabin Benjamin Solnik din Salonic ca evreilor care au venit, din cauza posibilitatilor crescute de a face comert, in Iasi sau in alte orase din Valahia, li s-a oferit ospitalitate si adapost de catre evreii aflati deja in acea regiune. Daca vom  lua in considerare si faptul ca negustorii evrei care isi aveau drum prin Valahia puteau ramine pentru mai mult timp, avind asigurata acolo mincarea rituala, putem concluziona ca existau multi evrei care locuiau in acele locuri.

            Inca de la inceputul secolului al XVII-lea, alaturi de imigrarea voluntara a evreilor in Moldova, a existat inca un factor care a contribuit la atragerea populatiei evreiesti de a veni in tara. Este vorba de invitatia facuta evreilor de catre boieri, oamenii legii ai acelor tinuturi, de a veni sa se stabileasca acolo, pentru a popula regiunea, a construi orase si piete, a conduce fermele, institutiile publice ?i distileriile. Acesta este cel mai vechi document care vorbeste despre invitatia din partea boierilor facuta evreilor pentru a-i determina sa vina sa se stabileasca in Moldova. Despre acelasi lucru se vorbeste si in epistola trimisa de Stefan Tomsa, in anul 1612, autoritatilor din Lemberg in care acesta invita oameni de afaceri, fara deosebire de religie, sa se mute in Moldova pentru a crea si dezvolta comertul in zona. Pentru a-i atrage in special pe evrei, el a promis ca va anula edictul de exilare pronun?at de Petru.

            Codicele din 1646 al lui Matei Basarab, domnul Valahiei si al lui Vasile Lupu domnitorul Moldovei mentioneaza articole speciale referitoare la evrei. Un fapt care ne face sa concluzionam ca in cele doua tari exista un numar mare de evrei, caci in caz contrar, daca ar fi existat un numar nesemnificativ, nu ar fi fost necesar sa se acorde acestei populatii drepturi prin lege. Exista, de asemenea, marturii ale lui Paul d'Aleppo care l-a insotit pe episcopul Macarie (1650-1660) si care ne vorbeste despre groaznicele persecutii la care au fost supusi evreii de catre hoardele helmnitzche aflate in Romania. Tot el ne mai povesteste, de asemenea, despre doua asezari evreiesti ce existau in Muntenia, una aflata in Craiova si cealalta in Tirgoviste, care erau conduse de asa numitii "Starosti", vechi locuitori ai acelor tinuturi. Putin timp dupa aceea, aflam ca la inceputul regimului fanariot in Principate, noi comunitati evreiesti au fost constituite in toata tara si in special in Moldova.

            Un alt document ce ne va ajuta sa  dovedim ca exista un mare numar de evrei in Romania este marturia lui Stefan Racovita din anul 1764 despre constituirea   organizatiei unitare evreiesti sub conducerea rabinului de provincie Haham-Baschi, care-si avea sediul in Iasi, dar care conducea toata Valahia si Moldova.

            Evreii din Romania actuala provin din Palestina; ii gasim pe teritoriul romanesc inca dinainte de cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman dar si dupa aceea. Acesti evrei au ramas aici in mod permanent de-a lungul secolelor, o parte dintre ei stabilindu-se in regiunile apropiate de Romania, convietuind cu stramosii actualilor romani si traind in bune relatii cu ei, iar o alta parte gasindu-se pe chiar teritoriul Romaniei unde s-au statornicit si unde au gasit refugiu in fata persecutiilor. Continuitatea lor poate fi dovedita si in timpul tatarilor. In ceea ce-i priveste pe hazari, alaturi de ei s-au stabilit aici si evreii hazari. Chiar daca nu putem afirma in  mod categoric ca evreii au venit din Palestina in timpul tatarilor, putem totusi considera ca ei erau descendentii evreilor de origine hazara precum si a celor veniti din Palestina si din Imperiul Bizantin. Pina in acea perioada (secolul al XIII-lea), in afara de populatia evreiasca venita din Imperiul Bizantin, nu a mai avut loc o alta imigrare a evreilor. In secolul al XIV-lea incepe sosirea in masa de noi evrei care imigreaza si se stabilesc aici de nevoie, fugind din cauza persecutiilor din tarile vecine precum Ungaria, altii  sosind in mod voit datorita bogatelor posibilitati de comert si de transport. In vremea domniei lui Stefan cel Mare, au sosit evrei din Polonia si din Turcia, la invitatia boierilor de a ajuta la dezvoltarea comertului, la construirea de orase si piete sau pentru a le administra mo?iile.

            De aceea va trebui sa consideram ca evreii din Romaniei actuala se trag din evreii veniti din Palestina carora li s-au adaugat de-a lungul secolelor alte valuri de imigrari, mai intii evreii veniti din Imperiul Bizantin si evreii hazari, iar apoi cei din Ungaria, Polonia, Turcia si, in numar mic, din Spania. Ei au fost absorbiti in fluxul continuu de imigran?i. Acesti primi evrei au trait pe teritoriul Romaniei actuale impreuna cu romanii si sint la fel de vechi ca si acestia din urma. Evreii din Romania actuala si din Bucovina isi au deci originea in parte din familiile iudeo - dacice si in mare parte in evreii care au imigrat din tarile vecine si sint originari din Palestina, Imperiul Bizantin, Hazar, Ungaria, Polonia, Turcia si in mic numar din Spania.

            In ceea ce-i priveste pe evreii din Bucovina, putem adauga ca in marea lor majoritate ei sint de origine poloneza si rusa, deoarece in timpul Imperiului Austro-Ungar imigrarile dinspre Galitia si din Rusia au fost foarte puternice datorita mai bunelor condi?ii politice ?i economice.