Extrase
din cuvantarea rostita de dl. Emil
Constantinescu, presedintele Romaniei, la
Muzeul Holocaustului din Washington
(Iulie 1998) :
...Cu multi ani in urma, am cunoscut un supravietuitor al deportarii
in Transnistria. La insistentele mele, el, care, copil fiind, si-a vazut
intreaga familie pierind in anii prigoanei, a acceptat sa-si deschida sufletul.
Scenele care descriau modul in care cei dragi au fost umiliti, brutalizati,
jefuiti si supusi la privatiuni extreme, care le-au provocat un sfarsit
atat de nedrept, mi-au infatisat un trecut cutremurator, a carui imagine
reala nu avusesem posibilitatea sa o cunosc.
Nu va ascund faptul ca uimirea si revolta mea se amestecau cu scepticismul.
Intreaga mea fiinta refuza sa accepte evidenta - niste romani au provocat
moartea si atatea suferinte unor oameni nevinovati.
Judecata dreapta si curatenia sufleteasca ale acelui om m-au impresionat.
In nici un moment el nu a acuzat intregul popor roman, el insusi victima
a
totalitarismului, pentru politica antisemita a guvernului roman din
timpul razboiului. Regreta ca nu se stie indeajuns cum rezistenta unei
parti a
clasei politice si a opiniei publice romanesti a facut ca evreii romani
sa nu fie deportati in lagarele de exterminare naziste. Mai mult, mi-a
spus ca
nu va uita niciodata bunatatea pe care i-au aratat-o multi dintre semenii
sai romani.
Nu a fost o intamplare faptul ca in Romania s-a putut organiza, cu sprijinul
unor organisme internationale, precum Comitetul International al
Crucii Rosii, dar si al unor legatii neutre, o importanta emigrare
ilegala in Palestina, prin porturile romanesti la Marea Neagra, a evreilor
romani, dar si a coreligionarilor lor din Ungaria si Polonia.
|
In semn de recunoastere a ajutorului pe care mai
multi cetateni romani l-au acordat concetatenilor lor evrei, cu riscul
propriei libertati si al vietii, in momentele de grea cumpana ale opresiunii,
statul israelian le-a acordat acestora titlul de "Drepti ai popoarelor".
Multi dintre acesti romani curajosi sunt mentionati in muzeu. Printre acestia
il regasim pe Traian Popovici, primarul orasului Cernauti, renumit
pentru "Pasaportul Popovici - Pasaportul vietii".
Muzeul Memorial al Holocaustului prezinta si crimele
asupra altor grupuri etnice. El ne obliga sa nu le uitam nici pe celelalte
victime ale persecutiilor naziste: rromi, polonezi sau rusi, prizonieri
politici si prizonieri de constiinta.
In ciuda acestor fapte, nimeni nu are dreptul
de a ignora ca tragedia holocaustului nu a ocolit Romania: nimeni nu are
dreptul de a nega soarta
tragica a evreilor care si-au pierdut viata sau pe cei dragi in Basarabia
si Bucovina, in Transnistria, la Iasi, la Bucuresti sau la Dorohoi, lipsurile
materiale, prigoana si umilintele la care au fost supusi in timpul guvernarii
legionare si in perioada guvernarii care a urmat. Chiar daca implicarea
directa sau indirecta a Germaniei naziste nu a fost nici ea de neglijat,
responsabilitatea pentru aceia dintre cetatenii romani care, in loc sa
fie ocrotiti de statul roman, au fost persecutati de acesta, nu
poate fi si nu trebuie sa fie eludata. Democratia interbelica nu era,
desigur, perfecta; dar disolutia democratiei interne, dictatura si persecutiile
contra unor inocenti raman o pagina sumbra din istoria noastra pe care
nu avem voie sa o uitam, ca sa stim ca nu se va mai repeta.
Aici, in acest muzeu, care este un monument al memoriei critice, al
amenintarii, pot afirma ca Romania democrata si societatea civila romaneasca
au invatat ca nu pot sa priveasca spre viitor fara o reevaluare critica
si onesta a trecutului. Incercam nu doar sa nu uitam, ci si sa invatam
din tragediile trecutului. Cred ca una din lectiile fundamentale ale holocaustului
este vigilenta: necesitatea imperativa de a preveni marile tragedii ale
istoriei.
Istoria holocaustului este departe de a fi fost scrisa pana la capat.
Sunt aici si pentru a va asigura de deplina cooperare a autoritatilor romane,
a arhivelor sale istorice cu Muzeul Memorial al Holocaustului, pentru recuperarea
trecutului tragic al evreilor romani din perioada celui de al doilea razboi
mondial... |