Transnistria bolnavi, dar vii, s-au reintalnit cu fiica lor, iar debutanta a continuat sa fie o
speranta, pana cand, gratie talentului, speranta s-a preschimbat in certitudine. Ea scrie versuri in idis (cu timpul, va scrie si in ebraica), lucreaza ca regizoare la Teatrul Evreiesc din Iasi, unde il intalneste pe viitorul ei sot, actorul (trebuie sa spunem cunoscutul actor) Arie Leibisch-Laysch.
     Dupa moartea poetei, in 1996, sotul editeaza un volum in ebraica din versurile sotiei, si mai nou a scos un volum bilingv, in romana si ebraica. La traducerea in romaneste a scrierilor, Arie Leibisch-Laysch a fost ajutat, de la distanta, de poetul Horia Arama, din Bucuresti.
Unii au asemanat-o pe poeta cu nume lung cu Rahel, figura feminina de prim plan a liricii ebraice, subliniind, precum scriitorul Hamar Yaoz-Kest, "romantismul unei tensiuni interioare care izvoraste din eul ei, din cautarile ei, si se revarsa asupra lumii inconjuratoare".
     Ajunsi aici, s-ar fi cuvenit sa dam spre exemplificare cateva versuri din carte. Preferam insa ca in chip de recomandare sa publicam nu o poezie de Simele, ci una despre Simele. Ea apartine poetului in limba idis Meir Charatz (1912-1993) si se numeste "Simele Schneider":


Meir Charatz

Simele Schneider

Sima credea ca-i un fir de iarba stingher.
Sima visa ca-i un pom cu creasta in cer
si ne-a adus poeticul ei adevar.

Cartea ei de poeme iat-o pe masa,
ca merele tinere-n tanarul pom, langa casa
intaia-i recolta, proaspat culeasa.

ßi daca marul ei n-are mireasma florii in soare,
nu-i fiindca radacini pomul n-are.
Asa-i acum aerul pe langa pomii in floare.

                                                             Din revista "Minimum", Tel Aviv, Mai 2002
......................................

           Publicam mai jos si o poezie - fara titlu. . O parte din poeziile ebraice, scrise in Israel de Simele, nu au titlu. "Sunt o expresie a durerii, a luptei cu viata si (vai!) cu moartea, arata Arie Leibisch - Laysch, sotul ei, in prefata cartii, continuand: "Daca ar fi fost din punct de vedere fizic asa cum era caracterul ei, Simele cea mica ar fi fost un gigant. In ultima ei poezie, "Noi mergem mana-n mana", ea simtea ca sfarsitul se apropie":

Noi mergem mana-n mana.
O zi si inc-o zi -
la tine zilele se-aduna-n suma vietii
spre un total stiut -
noi mergem strans de mana.

Noi mergem mana-n mana.
O zi si inc-o zi -
la mine zilele se scad din tot
de catre Cel ce-i Nevazut -
noi mergem strans de mana.

Noi mergem mana-n mana
Mi-e draga, scumpa fiecare zi,
de-i ca un cer senin sau azuriu
ori chiar, sa zicem, gri.

Departe, -nnestiut...
Noi mergem mana-n mana.

Vara 1994