In numarul trecut al newsletterului a fost publicata o nota despre evocarea poetului cernautean James Immanuel Weissglas in cartea  "In prezenta stapinilor. Treizeci de ani de jurnal secret la "Romania libera", scrisa de ziaristului Boris Buzila si publicata in Editura Compania din Bucuresti,
            Editorul acestui buletin, care a fost coleg si prieten la "Romania libera" cu James Weissglas si Boris Buzila, isi aminteste si de un alt episod al perioadei deportarii in Transnistria a lui James, povestit de poet. Intr-o zi venise in lagar un ofiter nazist, ca sa ia un grup de barbati evrei care trebuiau trimisi sa munceasca pe un santier hitlerist. Ofiterul roman care raspundea de lagar a adus in front pe toti barbatii deportati si a inceput sa selecteze pe cei ce urmau sa fie pusi la dispozitie militarilor germani.
            Ofiterul il aprecia ca James pentru ca recita pe din afara versuri eminesciene si il proteja. Cand a ajuns in dreptul tatalui lui James, ofiterul roman nu l-a ales. Nazistul a intrebat de ce nu il pune si pe el in grup.pentru ca este un om voinic. Ofiterul i-a raspuns: Pentru ca e doctor si avem nevoie de el aici. Weissglas senior, un om
foarte naiv, i s-a adresat ofiterului in limba romana, spunandu-i ca el nu e medic, ci doctor in stiinte juridice. Intrigat, nazistul l-a intrebat pe ofiterul  roman ce i-s spus evreul. Ofiterul i-a raspuns ca deportatul spusese o obraznicie si imediat  i-a dat o palma puternica tatalui lui James, spunandu-i: "Pentru ca altadata sa nu mai contrazici un ofiter roman!".
    Si astfel, proabil, a fost salvat de la moarte tatal lui James, ca rezultat al dragostei de poezie a lui James si a unui ofiter roman ...
                                                 (din newsletterul "Buna dimineata, Israel!" editat la Haifa
                                                                              in cadrul agentiei ISRO-Press)
....................................................................................................

... Mai pastrez o scrisoare de la Arghezi adresata lui Jammes Weissglas, cu care era in relatii mai apropiate, in care il roaga sa convinga redactia sa publice o notita cum ca nu "dorinta de reclama proasta a familiei" facuse sa apara productiile fiulu. ci redactia insasi le-ar fi cerut...
    Immanuel Weissglas, admirabil poet de limba germana si traducator in germana a numeroase opere din patrimoniul clasic romanesc, mi-a povestit imprejuraril in care se apropiase de Arghezi. O relatie devenita "de domeniul public", incat s-a putut face presupunerea neroada ca traducerea integrala a lui Faust realizata de Weissglas si publicata in "Biblioteca pentru toti" sub pseudonimul Ion Iordan fusese facuta de Arghezi. Weissglas, prietenul cel mai bun al lui Paul Celan in perioada romaneasca a acestuia, era originar din Cernauti. In 1940-1941 statuse sub ocupatia ruseasca  iar in vara lui 1941, la eliberarea romaneasca a Bucovinei de Nord, impartasise soarta coreligionarilor sai evrei, fiind deportat in Transnistria, unde l-a prins eliberarea sovietica. In timpul sederii in lagar sau poate al deplasarii sub escorta  intr-acolo, James fusese in pericol de a-si pierde viata printr-o executie sumara. Intamplarea a facut ca ofiterul roman de jandarmi care l-ar fi putut impusca sa descopere in evreul bucovinean un admirator al poetului Arghezi, pentru care si el facuse o mare pasiune. Ceea ce l-a facut pe Immanuel Weissglas sa creada ca Arghezi l-a salvat de la moarte. Dupa ce a revenit din deportare si si s-a stabilit la Bucuresti, James l-a cautat pe Arghezi si i-a povestit cele intamplate. Maestrul a fost foarte miscat, astfel punandu-se bazele unei relatii foarte indelungate si constante...
...................................

O fotografie din tinerete, aparuta in  volumul I. Weissglas: "Aschenzeit",
Gesammelte Gedichte (Vremea cenusei,  versuri alese).
Aachen: Rimbaud Verlag 1994